"Viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren… Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta în picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… in cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip… in loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau ghionturi…”
Stand acum si gandindu-ma la persoanele pe care le-am intalnit aparent intamplator in viata,ajung la concluzia ca exista destin,nu intamplare.Tot ce se petrece in jurul nostru e consecinta faptelor noastre,insa momentele cand intalnim persoane care apoi ne pun pe ganduri reprezinta cel putin un subiect interesant de tratat.Am cunoscut multi oameni pana acum, oameni simpli, profesori, judecatori, oameni care aparent nu aveau cum sa fie legati de mine.Dar am depins de ei.Depind si ei de mine.E o interrelatie.Nu as concepe viata mea fara persoanele care acum sunt in jurul meu(sau mai departe);nu exista intamplare, ne este dat sa cunoastem oameni pentru a ne cunoaste pe noi.
Am gresit, recunosc, si acum imi pare rau ca n-am reusita sa fac tot posibilul sa-l conduc pe ultimul drum pe prietenul meu din copilarie, Doru, si asta nu mi-o voi ierta niciodata.Nu am iubit asa cum ar fi trebuit, poate si varsta sa fi fost un inconvenient.Dar nu regret;e destinul meu.Sunt orgolioasa, dar am orgoliul umilintei.Stiu cum e sa fii jos, deci incerc sa nu revin.Nu e greu;se poate.Dar unde am fost, pe oricine am intalnit, am stiut ca nu a fost in zadar.Ca am invatat ceva,ca mi-a fost dat sa cunosc pe cineva pentru ca destinul meu sa fie cel ales...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu