pentru ca...

Pentru ca am crezut.

Pentru ca nu m-am oprit si am dorit binele.

Pentru ca nu am vazut decat cerul si iubirea.

Pentru ca exista ingeri.

Pentru ca m-am simtit ocrotita.

Pentru ca am facut lumea putin mai calda.

Pentru ca dorinta mi-a fost curata.

Pentru ca Dumnezeu traieste prin oameni.

Pentru ca viata e nimic,iar destinul e totul.

Pentru ca victoria e palma si binecuvantarea.

Pentru ca nimeni nu mai e acelasi.

Pentru ca am creat.Si am nascut vise.

Pentru ca am fost acolo cand a trebuit.

Pentru ca am iertat cand asta parea imposibil.

Pentru ca nu am pierdut,doar am invatat.

Pentru ca fiecare isi are locul,doar ca unii sunt orbi.

Pentru ca lumina si umbra nasc formele.

Pentru ca am continuat cautarea.

Pentru ca ochii unui copil sunt frumosi.

Pentru ca am gresit.

Pentru ca fericirea esti tu,sau adierea vantului,sau mangaierea dragostei...

Pentru ca aici ma regasesc.

Bucuria finalului e puterea altui inceput...

CHIAR DACA...

Chiar daca si-a inceput ultimii ani cu lacrimi, ea inca zambeste.

Chiar daca a iubit, a uitat.

Chiar daca a esuat. S-a ridicat.

Chiar daca a fost un copil mic.Acum e un copil mai mare.

Chiar daca a fost singura. Acum isi are prietenii aproape.

Chiar daca a gresit. A invatat. Si-a cerut iertare.

Chiar daca a facut rautati. A facut si bine.

Chiar daca si-a pierdut prietenii. Acum are altii.

Chiar daca au calcat-o in picioare. I-a iertat.

Chiar daca a vrut sa-i omoare sufletul. Nu a reusit. Ea a renascut.

Chiar daca a plans, a gresit, a durut-o,a renuntat...

E in viata.

Si fericita. Pregatita sa-si ia viata in maini, pentru un nou inceput.

ganduri si...praf de stele

If I just lay here
Would you lie with me
And just forget the world?

Imi joaca  lacrimi in ochi..dar le alung imediat..

N-aduce nefericirea destule lacrimi….?

Realizez cat de tare se transmite starea mea in sufletul dragului meu...Tavi. Nu c-ar fi prima oara cand vad asta...

Daca eu sunt nervoasa, agitata, transmit asta si lui..la fel si linistea..o regasesc pe chipul sau.

Dac-as putea fi mereu calma si organizata…

Ma simt frumoasa cand sunt cu el..desi nu ma privesc in nici o oglinda..desi am atatea complexe..desi poate nici nu m-am pieptanat sau nu mi-am spalat ochii..dar ma vad in privirea si-n dragostea lui..si e atat de pura si adevarata...

Candva,imi spunea:

"-mama..mama..ma vad in ochii tai!

-da?si cum esti?

-fumos!!tu te vezi in ai mei?

-da!

-si cum esti?

-si mai frumoasa.... "

Iti veghez somnul... nu, nu te voi trezi. Cand dormi totul e invaluit in linistea ta.

Imi place asta.

Imi place sa te vad dormind. Plin de vise.

Un sentiment de perfecţiune...

Respir praf de stele.

Ma voi ineca. Dar vei fi langa mine, sa ma salvezi.

Ai înlocuit insomniile cu vise, minutele cu ore, zilele cu luni..

probabil ca ar trebui sa ma intreb "de ce ? "

dar las intrebarile existentiale pentru mai tarziu...

Tu nu vei fi niciodata singur, pentru ca in dreapta ta voi fi mereu Eu.

CE BINE CA ESTI...nothing else matters...

E o intamplare a fiintei mele

si atunci fericirea dinlauntrul meu

e mai puternica decat mine, decat oasele mele,

pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare

mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart

fluviul rece in delta fierbinte,

ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi

tampla de stele, pana cand

lumea mea prelunga si in nesfarsire

se face coloana sau altceva

mult mai inalt si mult mai curand

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,

doua culori ce nu s-au vazut niciodata,

una foarte de jos, intoarsa spre pamant,

una foarte de sus, aproape rupta

in infrigurata, neasemuita lupta

a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.     NICHITA STANESCU-CE BINE CA ESTI...

acum, imi permit sa te citez : "De aceea e bine sa indraznesti fara masura,sa vrei fara masura,sa iubesti fara masura,sa fii asa cum esti, sa spui ce ai de spus, sa faci ce trebuie facut.
Caci timpul"are prostul obicei de a fi ireversibil"."

Nu-ti fie teama. Nu voi suferi. Tu nu-mi poti face asta.

Si da, vorbesc cu tine.

cautand...

Nu credeam, dar stiu acum,  amagirea vine din dorinta prea mare.De fapt, nu e bine sa nu iti doresti,dar...extremele duc ireversibil la amalgamare de latitudini relationale, evolutia spiritului ramanand in stagnare.Iubirea inseamna de fapt lacrimi pe obraz,insemana o rugaminte:'"Te rog nu ma intreba ce este,nu pot descrie praful unei stele atingand sufletul calator!".E o dorinta a noastra de a astepta oricat,oricand, iar rasplata e adusa de timp.Timpul,bun prieten si confident perfect,da,acest timp care te-a tinut departe este acum ridicat la rangul cel mia inalt de gratitudine.

Nu mai sunt frunze vii,spui tu.Eu cred ca viata inseamna prezenta, stare de a fi, nu invelis uscat.

Noi traim, fie si in lumi paralele.Fie ca vrei sau nu, accepta ca si somnul iubirii naste monstri, si somnul dorintei de "a avea" naste monstrii.Acestia sunt tacuti, la fel ca si durerea care vine pe nesimtite, tacuta ca un tunel creat de timp si uitat de cei care traiesc in timp.

Cred in puterea mea de a fi altfel, de a iubi altfel, de a-mi creea surprizele vietii in fiecare dimineata, de a gusta visele, pentru ca fericirea, la fel ca si noi...nu e eterna...

misterul din noi...

Misterele au jucat mereu un rol important in viata omului. Cum bine spunea Lucian Blaga, incercand sa deslusesti misterul unui lucru, vei pierde tot farmecul si toata magia lui. Mai bine il lasi asa. Dar omul, manat de o curiozitate imensa, nu se poate linisti. El se gandeste, se framanta, se chinuie in sine, arde. "Oare de ce existam, oare cum am aparut, oare cand vom disparea?..." sunt numai cateva intrebari. Pe unele poate vom reusi sa le dezlegam, pe altele poate niciodata.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/si nu ucid/cu mintea tainele, ce le-ntalnesc/in calea mea’ (Lucian Blaga, "EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII")

Ma inclin in fata misterelor. Fara a le cauta sensul. Le zambesc, imi umplu inima cu ele, le privesc si ma minunez. Dar imi este teama sa le ating, sa le cercetez si sa-mi asum riscul de a le transforma in realitate. Si nu-i doar teama, e logica pura. Fiindca mintea omului e asfel construita incat sa iubeasca pana la epuizare lucrurile pe care nu le intelege.

Sa isi consume energia si anii pentru a le descoperi secretele, sa isi framante logica nopti intregi si zile lungi numai pentru ca la sfarsit de existenta sa admita ca misterul care a dat sens vietii sale este mai presus de sine. Sa spere ca il va intalni in alte vieti. Si sa adoarma pe vecie cu un gust placut si cu o noua asteptare in suflet. Sa iubeasca fara sa intrebe cat si de ce si cum. Sa nu caute granite si limite acolo unde nu sunt. Sa nu ingradeasca misterul pentru ca risca sa il piarda pentru totdeauna. Sa se mire ca este, sa se minuneze ca iubeste in fiecare zi ce i-a fost dat.

Sa nu conceptualizeze in fraze, cuvinte, definitii, mistere supreme precum iubirea. Fiindca iubirea este de fapt, in fiecare zi, un act de credinta oarba. Cata vreme iubesti, nu te intrebi de ce. Raspunsul este in tine si se numeste fericire. Atunci cand intrebarile incep sa iti ridice valul iubirii incet de pe ochi, dragostea este deja pe cale sa moara.

Nu exista magie mai aromata, mai plina de mister si invaluita in necunoscut decat iubirea. Insa pentru a exista, dragostea are o singura conditie: sa n-o analizam, sa nu-i rapim misterul. Magia este scutul dragostei, fara el nu poate exista. Singura datorie a noastra, ca oameni fericiti, este sa o lasam sa fie. Fara a incerca sa o intelegem sau macar fara sa reusim. Iubirea disecata a incetat demult sa mai fie iubire. Ea traieste numai cata vreme ochii indragostitului nu sunt deschisi spre a privi realul, numai valul. Fara a analiza, poti iubi. Si poti fi fericit. Chiar toata viata.

Mi-am imaginat multa vreme, desi cumva stiam ca gresesc, ca iubirea poate fi absolut sincera. Ca te poti deschide in fata celuilalt pana la ultima celula si poti avea pretentia sa stii tot despre cel iubit si totusi sa ramaneti indragostiti. Sa fii in fiecare zi convinsa ca esti iubita si ca iubesti. Sa fii linistita si fericita. Am gresit. Unu, pentru ca linistea si fericirea nu au ce cauta impreuna in aceeasi propozitie. Si mai apoi, fiindca odata cu siguranta, dispare misterul si implicit dragostea. Cand ai siguranta ca esti iubita in fiecare zi, pentru tot restul vietii (siguranta absurda, daca tot veni vorba), cauti o alta provocare. Pentru ca esti om si, la fel ca toti oamenii, procedezi gresit si iti urmezi instinctele animalice. Iar noi, ne-am nascut totusi vanatori.

Asadar, la sfarsit de zi, poti alege sa iubesti sau sa intelegi ceea ce ti se intampla. Poti alege sa fii fericit pur si simplu, sa te lasi inglobat in misterul fantastic al universului, purtat de val, ghidat de fericire. Sau sa afli de ce ai devenit brusc bucuros! Umil, fara a vrea sa-i cercetez misterul, ma inclin in fata iubirii si sper sa-mi ierte tentativele repetate de a incerca sa o inteleg.

Viata noastra unde e?

Desi ma chinui (pe cuvant ca ma chinui) nu cred ca voi reusi vreodata sa inteleg de ce muncesc 18 (sau mai multe) ore pe zi, chiar stiind ca acest efort imi rapeste incetul cu incetul din sanatate. Pot intelege o astfel de munca intr-o singura situatie: atunci cand stii ca daca nu as munci 18 ore pe zi, as muri de foame. E de inteles. Macar stii ca, desi te imbolnavesti, ramai viu. In alte conditii insa… Tot ce ai putea face cu banii si faima pe care le poti castiga lucrand 6-7 ore in plus pe zi palesc atunci cand ai probleme de sanatate. Octavian Paler spunea, la un moment dat, ( in Interviu cu Dumnezeu ) o fraza care contine toata esenta “problemei” despre care vorbesc:

Oamenii “se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.”
De ce? Pentru ca vrem mai mult de la viata, dar in acelasi timp uitam ce inseamna cu adevarat viata!

vanitate sau orgoliu?

Realitatea momentului devine coplesitoare in ziua de azi. Societatea a devenit hiperconcurentiala daca o putem numi asa, fiecare slabiciune speculata in cele mai neasteptate si dureroase momente.  Un compromis e egal de cele mai multe ori cu o infrangere. Totul se reduce la “me vs. them”.

Un vechi proverb chinezesc spune “A plange e privilegiul celor puternici”. Am uitat sa fim umani, am devenit “concurenti”. Sau mai bine, am incetat sa fim umani. Am incetat sa plangem.

Orgoliul, spre doesebire de vanitate, implica constiinta valorii sinelui. De multe ori,alegeam sa echivalez compromisul cu infrangerea. Alegem zilnic din zeci, poate sute de optiuni si ne amagim ca am ales pentru binele lui/ei, pentru binele familiei, pentru binele grupului cu care ne place sa ne identificam, pentru binele comun. Nimic mai fals. Fiecare din noi alege pentru binele personal, fie material fie sentimental. Incercam sa deghizam egocentrismul in prietenie / pasiune / solidatirate etc. Si de cele mai multe ori reusim.

Acum realizez ca un compromis nu e totdeauna  o infrangere. Uneori e sacrificiu, sacrificiul reginei intr-un modern si pragmatic joc de sah. Sacrificiu care duce inexorabil la distrugerea completa a regelui “inamic”.

Epoca cavalerismului romantic, al sacrificiului a apus. Am sacrificat toate valorile umanitatii pe altarul pragmatismului. Fiecare pe pielea lui...

Mai adaug si eu : ce te faci cand totusi celalalt vede pana si termenul „compromis” ca pe o chestie imorala?

o gluma...

Printre altele, Mircea Cartarescu iubeste femeile pentru ca..." nu se masturbeaza si pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza "
Pornind de la aceste premise, m-am gandit: oare de ce iubim, noi femeile, barbatii?

Ii iubim pentru ca si ei ne iubesc pe noi.
Pentru ca atunci cand un barbat se indragosteste, se poarta, nu ca un curcan ci ca o curca beata.(:P) Pentru ca in spatele lor sta intotdeauna o reprezentanta a sexului frumos.
Pentru ca au un farmec aparte atunci cand iti zambesc pervers , simapatic sau diabolic pe strada gandindu-se mai apoi cum ar putea sa ajunga in pat cu tine.
Pentru ca nu toti barbatii sunt asa ...

Pentru ca  in adolescenta erau foarte timizi si nu aveau curajul

sa ne zica ceva si si-au petrecut tot liceul urmarindu-ne de la departare fara sa aiba curajul sa ne salute macar.

Pentru ca trebuie sa recunoastem ca din cand in cand sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic ( erotic ) toate mofturile.

Pentru ca este o placere sa iti vezi iubitul incercand sa gateasca

doar ca sa iti demonstreze ca " si el poate " .

Pentru ca adoram sa ii vedem in genunchi cerandu-ne iertare sau in casatorie.

 Pentru ca nu pot sa stea cinci minute in acceasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce daca asta isi doresc.

Pentru ca este o placere bolnava sa il vezi cum vine la serviciu  dupa tine si sunt obligati sa se uite cum te apleci peste xerox...

Pentru ca este superb sa il vezi nervos si stresat inainte de prima noapte in care doarme la tine gandindu-se la dimineata ce va urma.
Pentru ca prin intermediul nostru isi aduc aminte de sanatatea lor si se lasa de fumat.

Pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforant pe baza de stres

boli cardiace sau saruturi dulci dimineata .
Pentru ca pe umarul lor varsam rauri de lacrimi  si asteptam sa ni le alunge...

 Pentru ca se enerveaza cand ii batem la scrabble si ii facem gelosi ...

Pentru ca este un vis sa te trezesti in camasa lui si sa te duci sa faci o cafea dimineata devreme.

Pentru ca numai cu unii din ei poti bea o cafea in liniste fara sa te sece si sa te scoata din sarite ca o amica guraliva.

Pentru ca  incearca sa fie de treaba cand suntem noi la volan ( sau nu ) ...

Pentru ca nu te deranjeaza cand citesti daca ii lasi sa isi faca damblaua saptamanala la bere cu baietii sau la un meci de fotbal. ( sau nu )

Pentru ca din cauza lor ( cel putin eu ) am adoptat sado-masochismul psihic ca practica , mai degraba ritual zilnic sau saptamanal.

pentru ca pot provoca atata durere dar tot ei o iau... pentru ca barbatii sun singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .

Pentru ca toata durerea se transforma intr-o imensa placere si viceversa ( nu va ganditi la perversiuni) este efectiv vorba de durere si placere psihica.
 Pentru ca ei cred ca noi nu putem juca murdar si pana la capat ...dar putem atat de bine, cateodata mai bine decat ei !

Pentru ca si noua ne plac jocurile mintii nu numai lor .

Pentru ca fara ei nu am mai avea nevoie nici de cafea in exces.

Pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi doar ca noi ii putem consola mai bine( ei prin consolare inteleg sex de impacare.)..

Iubim barbatii, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca imi place sa sufar stiind ca urmeaza si un pic de fericire. :P:P:P)

Pentru ca avem nevoie de un echilibru.
Pentru ca unii sunt misogini, dar mai ales pentru ca nu toti sunt misogini.
   Pot iubi un barbat pentru orice mai putine pentru ceea ce nu este si vrea sa para ... pot iubi un barbat pentru felul in care isi aranjeaza cravata sau pentru felul vioi sau nevrotiv in care tranteste usa la plecare

nu am nevoie de motive ca sa iubesc....

rezumat:

acum,fara rautati...

De ce iubesc barbatii ?

Pentru ca exista.

Pentru ca n-am mai avea pe cine sa ne certam, pentru ca fara ei ar fi pace in lume.

Pentru ca se cred geniali si uneori reusesc sa fie.

Pentru ca au vocatia de a insela.

Pentru arhitectura mintii

Pentru felul in care imi povesteste ce gol a dat la meciul cu prietenii desi nu inteleg nimic

Pentru obsesia lor pt sani

Pentru curajul de a merge la razboi in primul rand dar teama ce o au pentru o simpla analiza de sange ...

Pentru privirea hipnotizata ce o are cand  te dezbraci in fata lui ...

Pentru  ca, uneori, sunt meschini, tradatori dar totusi ne iubesc chiar si pentru un moment...
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna.
Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
PENTRU CA NE POT PRIVI IN OCHI SI SA NE TOPEASCA INSTANTANEU...
Pentru ca nu fac compromisuri...
PENTRU CA,  DUPA TOATE INTAMPLARILE, NU POT TRAI FARA NOI, ORICAT DE TARE AR INCERCA...
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
PENTRU CA DAD FRUMUSETEA IN FEMEI< CAND FEMEILE AU INCETAT DE MULT SA MAI VADA VREO FRUMUSETE IN ELE INSELE...
PENTRU CA II IUBIM, SI DOAR UN BARBAT(in pragmatismul sau) AR GANDI CA ACEST LUCRU NECESITA O EXPLICATIE...

10 PORUNCI

Porunca 1 : Sa crezi in tine si in cei care te-au ajutat sa fii aici,acum.
Porunca 2 : Sa nu aparti nimanui.Viata ta este a ta in totalitate.
Porunca 3 : Iubirea e prioritatea, cariera e auxiliarul.Crede in asta mereu!
Porunca 4 : Sa nu crezi in vorbe,invata sa te legi de fapte,oricat de minore ar fi ele.Secretele vietii stau in detaliile cele mai marunte.
Porunca 5 : Invata sa perseverezi continuu.Accepta si infrangerile,dar nu te complace in statutul de invins.
Porunca 6 : Fi tu insuti,oriunde,oricand.Fa ceea ce simti,e cel mai important sfat al vietii.
Porunca 7 : Gandeste,nu accepta nimic fara analiza ta,fara convingerea ta ca adevarul e adevar.
Porunca 8 : Gaseste-ti linistea in Dumnezeu si in cei apropiati.
Porunca 9 : "Aproape"nu inseamna mereu "langa tine".
Porunca 10 : Fi frumos,invata sa iti traiesti viata frumos,cauta-ti linistea in ceea ce iti place,adora iubirea ca si cum ar fi ultima dorinta a vietii...tu nu te vei dezamagi niciodata!

CERSESC TIMP

Raspunsul la intrebarea vietii nu e intotdeauna cel pe care Timpul ti-l cere ci e acela in care se-ngramadesc intrebari pana cand simti durerea trecerii adanc, în carne.

Ghearele pasarilor rapitoare zgarie ridurile timpului sapat in santuri adanci pana dincolo de propriul eu ascuns in spatele gratiilor.

Cersesc timp, citeam undeva dimineata. Cersesc timp celor ce au, celor ce nu vor sa-l treaca si-l tin in loc schimonosindu-si albul senectutii cu vorbe care dor.

Cersesc timp celor care au...mi-a ramas in minte agatat ca un carlig cu varful intors de secundarele ceasului pana in locul in care curg in mine ca-ntr-o clepsidra respiranda.

Suntem chemati sa traim.

Cu fiecare respiratie, fibra, cu felul de a fi: matur, copilaresc, cu pumnii stransi pentru vreo nedreptate, cu zambetul agatat in cui...

Unii oameni sunt tristi, tristi prin natura firii, tristetea este un mod de bine. Poate ca daca nu ar fi tristi n-ar fi fericiti...ce "joc secund" de vorbe! Alti oameni au zambetul acasa, in locul lor in care se intampla respiratiile de fiecare secunda pana la cea din urma, alti oameni care nu intra intr-o clasificare ci doar sunt enumerati din simplu experiment propriu si nedemonstrat..cifric, ei bine alti oameni sunt parca imbracati cu o haina plina de ani. Adica sa le tina cald oaselor prea macinate la moara faptelor, umbletului prin lume dupa ce oare, ma intreb? Care este esenta umbletului pentru ca stiu capatul lui...toti il stim. Si alti oameni sunt puternici, sunt puternici pentru ca asta a vrut natura de la ei: sa duca pe picioarele lor dureri trupesti cat si pentru semenii ceilalti care sunt atat de slabi incat cred ca o vanataie este sfarsitul vietii. Sunt oameni puternici care se bat si cu muntii daca vreun semen, cunoscut sau nu, sufera nedrept. Sunt oameni cu durerile in ei, cu durerile lumii in ei si cu ochii senini si curajosi, calmi si calzi desi uneori tristetea lor este dincolo de perceptia vietii pentru noi, muritorii, toti de-o teapa in fata cuvantului. MURITORI. Sunt oameni indiferenti, indiferenti vietii, amibe in stare vegetativa, conectati la sintagma de Om doar prin inspiratie si expiratie. Si ei sunt chemati la ceva: la umbra, la umbra pamantului pe care o tin degeaba.

Si toti suntem chemati sa traim. Toti...