Raspunsul la intrebarea vietii nu e intotdeauna cel pe care Timpul ti-l cere ci e acela in care se-ngramadesc intrebari pana cand simti durerea trecerii adanc, în carne.
Ghearele pasarilor rapitoare zgarie ridurile timpului sapat in santuri adanci pana dincolo de propriul eu ascuns in spatele gratiilor.
Cersesc timp, citeam undeva dimineata. Cersesc timp celor ce au, celor ce nu vor sa-l treaca si-l tin in loc schimonosindu-si albul senectutii cu vorbe care dor.
Cersesc timp celor care au...mi-a ramas in minte agatat ca un carlig cu varful intors de secundarele ceasului pana in locul in care curg in mine ca-ntr-o clepsidra respiranda.
Suntem chemati sa traim.
Cu fiecare respiratie, fibra, cu felul de a fi: matur, copilaresc, cu pumnii stransi pentru vreo nedreptate, cu zambetul agatat in cui...
Unii oameni sunt tristi, tristi prin natura firii, tristetea este un mod de bine. Poate ca daca nu ar fi tristi n-ar fi fericiti...ce "joc secund" de vorbe! Alti oameni au zambetul acasa, in locul lor in care se intampla respiratiile de fiecare secunda pana la cea din urma, alti oameni care nu intra intr-o clasificare ci doar sunt enumerati din simplu experiment propriu si nedemonstrat..cifric, ei bine alti oameni sunt parca imbracati cu o haina plina de ani. Adica sa le tina cald oaselor prea macinate la moara faptelor, umbletului prin lume dupa ce oare, ma intreb? Care este esenta umbletului pentru ca stiu capatul lui...toti il stim. Si alti oameni sunt puternici, sunt puternici pentru ca asta a vrut natura de la ei: sa duca pe picioarele lor dureri trupesti cat si pentru semenii ceilalti care sunt atat de slabi incat cred ca o vanataie este sfarsitul vietii. Sunt oameni puternici care se bat si cu muntii daca vreun semen, cunoscut sau nu, sufera nedrept. Sunt oameni cu durerile in ei, cu durerile lumii in ei si cu ochii senini si curajosi, calmi si calzi desi uneori tristetea lor este dincolo de perceptia vietii pentru noi, muritorii, toti de-o teapa in fata cuvantului. MURITORI. Sunt oameni indiferenti, indiferenti vietii, amibe in stare vegetativa, conectati la sintagma de Om doar prin inspiratie si expiratie. Si ei sunt chemati la ceva: la umbra, la umbra pamantului pe care o tin degeaba.
Si toti suntem chemati sa traim. Toti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu