Desi ma chinui (pe cuvant ca ma chinui) nu cred ca voi reusi vreodata sa inteleg de ce muncesc 18 (sau mai multe) ore pe zi, chiar stiind ca acest efort imi rapeste incetul cu incetul din sanatate. Pot intelege o astfel de munca intr-o singura situatie: atunci cand stii ca daca nu as munci 18 ore pe zi, as muri de foame. E de inteles. Macar stii ca, desi te imbolnavesti, ramai viu. In alte conditii insa… Tot ce ai putea face cu banii si faima pe care le poti castiga lucrand 6-7 ore in plus pe zi palesc atunci cand ai probleme de sanatate. Octavian Paler spunea, la un moment dat, ( in Interviu cu Dumnezeu ) o fraza care contine toata esenta “problemei” despre care vorbesc:
Oamenii “se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.”
De ce? Pentru ca vrem mai mult de la viata, dar in acelasi timp uitam ce inseamna cu adevarat viata!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu