Uneori avem senzatia ca o insiruire de intrebari ne poate ajuta sa cunoastem pe cineva. Cine sunt eu pana la urma? De ce m-ar caracteriza acele raspunsuri care pot fi evazive sau care se pot potrivi doar pentru acea zi, pentru sentimentele si dorintele de atunci? Poate ca uneori nici eu nu stiu cine sunt sau poate ca alteori constat cu incantare ca am mai descoperit ceva despre mine.
Poate ca viata este precum o carte din care am citit o perioada. Peste un timp revin asupra acestei carti, dar nu mai stiu exact la ce pagina am ramas. Citesc un pasaj la intamplare, dar nimic nu mi se pare cunoscut.Poate ca am gresit cartea sau poate ca nu stiu sa o citesc astfel incat sa inteleg ceva din acele randuri. Amintiri care mi se par frumoase, dar in care nu ma regasesc. Incerc sa rasfoiesc cartea invers; poate asa voi gasi ceva care sa-mi para cunoscut. Nu gasesc, pentru ca nu ma pot defini atat de bine. Mai mult de atat, persoanele sunt intr-o continua formare.Schimbarile nu pot fi percepute prin intrebari, ci printr-o altfel de cunoastere. In timp invatam multe alte lucruri, conceptiile ni se schimba, chiar noi suntem surprinsi de unele reactii pe care le avem. Cu totii stim regulile de baza, dar nu stim unde ne vor duce. Acesta ramane un mister chiar si pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu