Gândul care n-are astâmpăr e şiret
A zbughit-o noaptea asta-n pijamale
Cu buline şi cu dungi orizontale
Şi din patru nasturi unu-i desuet
A făcut ocoluri lungi şi a-mpânzit oraşul
Cu rotiri şi linii frânte ce-l susţin
Dar e-un zbor în care-şi prinde pasul
E o pânză de pe tine de satin
Gândul care n-are astâmpăr e şiret
O să te aştepte când cobori din casă
Şi o să-ţi ofere pe un şevalet
Să-ţi înşiri cu mâna viaţa zgomotoasă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu