De strig odată oh nici puful n-o clinti
Zeei mele de la amiazi zi
Îmi înecă timpul în dohan albastru ea
În braţe arse amurgite în peltea
Dumnezeu bea vin roşu
Şi ploaie îi curgea din barbă printre nori
Din zână mi-au rămas nişte fiori
Movii, întâmplători
Dacă mă rog la ea
E c-am rămas doar eu şi Moşu
Te iubesc
Ca pe-o plăcintă de mere răcită
Ca pe-o sechelă pusă la mojar
De-ţi lutuiesc
Obraz pojar
marți, 15 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu