Port si acum urmele spinilor din iarna aceea in care inflorisera trandafirii si erau singurii vinovati de duelul nostru, simt si acum gustul visinelor din primavara aceea nebuna in care totul era parguit si avea gustul buzelor tale si de azi am gura zdrelita de coaja unui cais parfumat care ma imbia : “Saruta-mi tulpina ca si cum ar fi primul si ultimul sarut!”
Iarta daca parfumul fructelor coapte m-a sedus sau poate gandul la tine sau poate erai Tu, metamorfozat – a cata oara ? – in pomul care m-a imbratisat cu frunzele si cu crengile sale, dar sper ca si tu ai simtit, macar o clipa cat a durat imbratisarea, dorul meu de tine…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu