joi, 13 mai 2010
again
Mi-ar fi mai usor sa fug, dar nu am curaj, nu mai intru in jocul nimanui, regulile sunt murdare si eu nu mai pot sa duc nimic, am obosit si m-am imbolnavit, privesc dezanadejdea si intind mainile catre ea, sper sa ma ia usor departe, macar daca plang, lupii sa nu imi vada lacrimile care cad. Urletul din mine iese la suprafata, imi dau jos masca, si da, vedeti sunt om. Ce curios poate vi se pare ca am reusit sa fac visele sa se sinucida, nu ma credeati in stare, nici eu nu credeam ca pot, dar vad ca am forte intunecate in mine. Cate clisee, incerc sa le ocolesc si sa imi sorb cafeau mai departe, si privesc catre o poza, eram copil si zambeam, lumea era toata a mea, si eu eram toata a soarelui. Imi impreunam mainile, reci, si imi inaltam privirea, mai vroiam o zi in care sa raman in acea inocenta invelita cu ciocolata alba. Simteam parfumul florilor care, in amurgul serii, ma imbata si ma facea sa imbratisez cerul cat era el de mare. Am invatat sa ma autodistrug, e o cale usoara de a te dedica suferintei, ramai mai intai fara zambet, apoi te privesti in oglinda si vezi ca ai un trup monoton si gol, si da, aia esti tu. Nu am refugii, caci ma indepartez de toate, nu am un loc in care sa simt ca e al meu unde sa simt fericirea pana in cel mai mic os.[...] Ma trezesc, ma dezmortesc ca dintr-un cosmar ce se intampla in fiecare zi, imi iau alte haine si fac un dus rece prin roua diminetii, imi dau seama ca inca sunt un copil si ca visele nu au murit, revin la varsta imaturitatii si stau cocotata pe creanga bradului care ma face sa zbor…direct jos. Iar la realitate, incepe sa ma doara capul, e cam dureros contactul direct cu solul. Un cucui si o bucata de gheata, acum am ce griji sa imi fac, dar ce pacat ca asta e iar imaginatie. De fapt, totul e imaginatie, eu nu fac decat sa scriu ce imi dicteaza o melodie data pe repeat undeva in niste casti, nu, deci nu descriu starile mele…caci eu nu sunt ceea ce vor unii sa creada ca pot citi, eu sunt altceva, nu sunt nici un cuvant si nici o propozitie. Acum e noapte si privesc pe geam stelele, nu imi pun dorinte, las doar timpul sa decida…”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu