INGEMANAREA LACRIMILOR CERULUI- POARTA CATRE SUFLET... URCUSUL LUMINII, SCARI DIN SUFLET CATRE SOARE... DORM CUVINTE...CRISPAREA GANDULUI- UMBRA DORINTEI INCHISA IN IMATERIALITATE;GRELE TACERI SE ASCUND IN PIETRE...ARIPI DE INGER CU SECUNDELE INIMII BATAND IN LOCUL CUVINTELOR...LACRIMI DE VERDE, IN PURITATEA ANOTIMPULUI...PAIENJENISUL DE O SEARA AL VISELOR; ARIPI CRESC DE O PARTE SI DE ALTA A GANDURILOR; ROUA...PLANGE NOAPTEA CU LACRIMI DE LUMINA...SECUNDE...PICATURILE FLUIDE ALE DIMINETII SMULSA DIN OAMENI CU FORTA VIETII...RANESC SECUNDE...MARGINE ALBASTRA DE GAND...DE-AS CREDE...TIMPUL NE MACINA SECUNDELE TRAIRII...ZBOR ALB!... ;VESNICIA SE NASTE IN OAMENI PENTRU A MURI TIMPULUI;AM FOST SI SUNT DOAR OM...INGER DIN PIATRA...VIATA SI RECE...

miercuri, 5 mai 2010

umbra



Candva ,  am vazut un interviu cu Johnny Raducanu , mare iubitor de Nichita. A primit intrebarea- ce ar fi facut poetul in aceste zile , atat de negre- intrebarea se referea la situatia politica. Raspunsul a venit imediat, fara tagada- ar fi murit. Tanara a facut ochii mari. Si el a completat- ar fi gasit o cale sa moara.


CANTEC  de Nichita Stanescu


Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.


      Cu ovalul fetei se sta inclinat
      spre o lumina venind dintr-o parte
      cu mult galben in ea si multa lene,
     cu trambuline pentru saritorii in moarte.


Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand cerul devine nou si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu